Exista o vreme cand femeile se intalneau si isi impartaseau noutatile; cele in varsta le invatau pe cele tinere cum sa-si creasca pruncii; faceau schimb de retete, de experiente… Femeia postmodernismului este prizoniera a singuratatii, victima a stresului, istovita de iluzia modei si dependenta de eticheta sociala. Ritmul istovitor, serviciul solicitant, pretentiile de statut, natura individualista a societatii, toate acestea dau nastere unor lacune sentimentale si relationale.

    Ce se intampla cand se intalnesc numai femeile? O descatusare emotionala, comunicare afectiva, cunoastere reciproca, partasie profunda… Femeile din biserica Metanoia au invatat sa-si impartaseasca experientele, sa-si descopere potentialul si sa isi slujeasca cu darurile spirituale cu care au fost inzestrate.