Dimineaţa br> br> br>Seara br>
Duminică, 14 decembrie, biserica Metanoia a inaugurat a doua decadă de existenţă a ei printr-un eveniment care încununează cei zece ani de istorie şi deschide o perspectivă extraordinară pentru următorii ani. În anul 2008, biserica Metanoia a organizat 4 botezuri şi a botezat în total 24 de persoane. Probabil nu pare un număr foarte mare pentru unii, dar pentru o biserică de 180 de membri acest lucru înseamnă o creştere de peste 10%. Biserica Metanoia a pornit cu 47 de credincioşi şi a ajuns în 10 ani la 200, ceea ce presupune o rată de creştere de 400%. Anul 2007-2008 a fost declarat de Dumnezeu „an jubiliar” sau un „an al veseliei” şi Dumnezeu a încununat anul acesta cu un seceriş spiritual bogat, cu o revărsare puternică a Duhului Sfânt, cu manifestarea darurilor spirituale, cu dezvoltarea de noi lideri care şi-au asumat responsabilitatea slujirii, cu un început de trezire spirituală. Acesta este doar începutul. Ce este ai bun urmează să vină. Biserica Metanoia reuşeşte să facă o sărbătoare din orice eveniment care prezintă oameni care doresc să îşi dedice viaţa lui Hristos. Duminică dimineaţă a avut loc prezentarea persoanelor care s-au botezat. Ca biserică, dorim ca aceste persoane să fie integrate, să înţeleagă semnificaţia şi să-şi descopere darurile spirituale, să participe la împlinirea misiunii bisericii şi să trăiască o viaţă de creştin cu impact în lumea contemporană. De aceea, împreună cu familia, cu prietenii şi cu persoanele care au jucat un rol în mântuirea lor ne rugăm pentru ei şi îi asigurăm de suportul bisericii pentru dezvoltarea lor personală. Seara, biserica Metanoia continuă într-o atmosferă de sărbătoare şi fiecăruia dintre persoanele care se botează i se oferă, într-un mod simbolic, un „Certificat de naştere în Împărăţia Cerurilor, care să le aducă aminte de această zi specială pentru ei. După acest moment are loc „îngroparea” şi „învierea” în apa botezului, moment acompaniat de cântecul care îi este cel mai drag. În cer este sărbătoare pentru fiecare păcătos care se pocăieşte, iar biserica nu face altceva decât să se alăture acestei sărbători aşa cum ştie ea mai bine. |