Claxoane, boncaneli, strigate si tipete, un sunet zgomotos pe fundal, soneria care anunta sfarsitul pauzei, masina de gunoi de dimineata, vecinul care isi renoveaza apartamentul, doi se cearta pentru ca un al treilea nu le-a acordat prioritate, blocaj in trafic, murmur la coada, manele la maxim la unu noaptea …o adevarata “jungla in mijlocul betoanelor”. Parca am avea nevoie din cand in cand de putina liniste. Dar unde sa gasesti aceasta liniste pentru ca ai vrea sa te retragi pentru cateva clipe ca sa iti aduni gandurile, sa-ti focalizezi inima, sa asculti vocea divina…sau cum ai putea face asta in astfel de circumstante. Pe langa toate astea mai esti impiedicat/a de graba zilnica, de programul extrem de incarcat, de activitatile de zi cu zi la care se pare ca nu poti renunta. Dar chiar sa fi devenit atat de focalizati si pasionati de timpul din viata aceasta limitata incat am uitat ca exista eternitatea in care merita sa investim cu adevarat?!

In cadrul proiectului Convingere vs. Confort incercam sa ne formam un model organic, investind in omul din interiorul nostru. In sambata care ne sta in fata vom discuta despre disciplina solitudinii si vom incerca sa descoperim importanta ei in viata nostra…asta pentru ca se pare ca a fost foarte importanta in viata lui Isus Christos. Mai multe pasaje ne vorbesc despre faptul ca Isus Christos s-a retras in pustie, si-a indemnat ucenicii sa faca acelasi lucru. Ce era asa de special la pustie si de ce este nevoie sa ne retragem acolo cateodata sunt doar doua din intrebarile la care vom incerca sa aducem un raspuns. Intrucat disciplina solitudinii are de-a face si cu tacerea sper ca sambata tinerii vor face o aplicatie practica a acestei discipline prin abtinerea de la a vorbi in paralel cu mine pentru cateva zeci de minute de expunere.

Va astep cu drag, Sambata 27 februarie ora 18 la Biserica Metanoia, pentru o noua seara de tineret in cadrul proiectului Convingere vs. Confort in care vom discuta despre disciplina modestiei.

P.S.:  Nu uitati sa veniti cu o inima buna, o minte deschisa, un prieten/a si nu in ultimul rand…Biblia, o agenda si un pix…avem multe lucruri de invatat si merita sa ni le amintim in timp

Cu apreciere,

Marius Ciocan

Poate unii dintre voi v-ati intrebat ce se intampla de nu primim inca pe mail gandurile pentru sambata asa cum am fost obisnuiti pana acum. Ar fi cateva motive obiective dar ma tem ca nu o sa va ajute la nimic. Atunci cand am prezentat in biserica proiectul Convingere vs. Confort si am precizat ca eu voi vorbi despre modestie lumea a inceput sa chicoteasca. Ma intreb: nu se potriveste subiectul cu mine? Sunt ipocrit? De ce au reactionat oamenii asa? Intre timp am mai aflat ceva: ca modestia, simplitatea si discretia sunt sinonime in scriptura si toate vorbesc desprea acelasi lucru. Vom vedea sambata care este acel lucru.

De ceva vreme caut modestia si pana azi am avut impresia ca am pierdut-o pe undeva sau chiar ca nu o am si nu am avut-o vreodata. Citind cativa autori care vorbesc despre aceasta disciplina spirituala imi dau seama cat de mic si superficial sunt de multe ori si cat de maret si puternic este Dumnezeul meu, cu precadere Isus Christos atunci cand a trait pe pamant. El deborda de modestie si eu nici nu identificasem asta…iar la faptul ca sunt mic si superficial mai trebuie sa adaug ca sunt si ignorant. Dar tocmai ce urmeaza are sa faca din mine si din tine un om modest sau cel putin sa ne confirme ca suntem pe drumul cel bun in privinta modestiei (asta pentru cei care sunt deja acolo).

Nu m-am gandit niciodata ca modestia si libertatea merg mana in mana. Atunci cand vorbim despre libertate ne gandim probabil la varsare de sange, poate ceva impuscaturi, oricum ceva de genul acesta si totusi…se poate trai liber mult mai “simplu”. Sper ca impreuna cu voi sa descoperim cum arata un om modest si ce fel de viata duce un astfel de om, precum si beneficiile trairii unei astfel de vieti.

Asadar va astept Sambata 20 februarie ora 18 la Biserica Metanoia pentru o noua seara de tineret in cadrul proiectului Convingere vs. Confort in care vom discuta despre disciplina modestiei.

P.S.:  Nu uitati sa veniti cu o inima buna, o minte deschisa, un prieten/a si nu in ultimul rand…Biblia, o agenda si un pix…avem multe lucruri de invatat si merita sa ni le amintim in timp

Cu apreciere,

Marius Ciocan

 "Iata, postiti ca sa va ciorovaiti si sa va certati, ca sa bateti rautacios cu pumnul; nu postiti cum cere ziua aceea, ca sa vi se auda strigatul sus. (Isaia 58:4)."

 "Cand postiti, sa nu va luati o infatisare posomarata, ca fatarnicii, care isi slutesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat va spun ca si-au luat rasplata. (Matei 6:16)."

“Pentru aceasta am postit si am chemat pe Dumnezeul nostru. Si El ne-a ascultat. (Ezra 8:23).”

“Acolo a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti; la urma a flamanzit. (Matei 4:2).”

 Ce este postul si de ce este important sa postim? Ne ajuta la ceva? Este el necesar pentru viata de crestin? Sunt doar cateva din intrebarile la care vom incerca sa raspundem sambata. Pe intreg cuprinsul bibliei intalnim oameni care au postit si care au strigat catre Dumnezeu in timpul postului si surprinzator sau nu Dumnezeu i-a auzit si le-a raspuns. Se pare ca atunci cand suntem intr-adevar “stransi cu usa” apelam si la post...parca doar rugaciunea nu ajunge. Practicarea postului necesita o disciplina aparte. In urma cu ceva ani imediat dupa ce terminasem facultatea cineva drag mie a postit timp de 3 zile consecutive pentru ca eu sa imi gasesc ceva de lucru in domeniu...in a treia zi un prieten m-a sunat si am dat un interviu pentru o slujba pe care am obtinut-o. In a patra zi practicarea acestui post a avut anumite repercusiuni fizice prin anumite stari de moleseala, slabire. Ziua de post nu este acea zi in care plecam grabiti de acasa si nu luam micul-dejun, suntem prinsi toata ziua cu diferite treburi prin oras si nu luam pranzul iar spre seara abia apucam sa ajungem acasa sa mancam ceva...asta dupa ce o zi intreaga  ne-am amagit ca postim...ca doar tot nu am mancat...asa ca putem spune ca am postit...ca doar daca nu mananci inseamna ca postesti.  Postul inseamna mult mai mult.

Va astept Sambata 13 februarie ora 18 la Biserica Metanoia pentru o noua seara de tineret in cadrul proiectului Convingere vs. Confort in care vom discuta despre disciplina postului.

P.S.:  Nu uitati sa veniti cu o inima buna, o minte deschisa, un prieten/a si nu in ultimul rand…Biblia, o agenda si un pix…avem multe lucruri de invatat si merita sa ni le amintim in timp

Cu apreciere,

Marius Ciocan

Departamentul de tineret al Bisericii Metanoia prin persoana lui Marius Ciocan doreste sa prezinte public scuze tuturor celor care ne-au urmarit pe internet sau au fost prezenti in sala Sambata 06.02.2010 in cadrul serii de tineret in care a fost prezentata disciplina rugaciunii, pentru momentele mai putin placute de divertisment. In astfel de situatii este suficient un singur moment  de neveghere pentru ca lucrurile sa ia o intorsatura neasteptata. A fost cazul exprimarii mult prea plastice a unor „vorbe de duh” (aka. bancuri). Este important de stiut faptul ca liderul de tineret este singurul responsabil si isi asuma deplina responsabilitate pentru momentele neplacute si complet nepotrivite din acea seara. Divertismentul inoportun nu isi avea rostul dupa un moment de inchinare reala si inainte de expunerea disciplinei rugaciunii. Totodata este important de stiut ca astfel de momente reprezinta exceptia si nicidecum regula in cadrul serilor de tineret din cadrul Bisericii Metanoia. Angajamentul pe care ni-l asumam este sa veghem ca astfel de situatii sa nu mai apara, iar daca acest lucru se va mai intampla speram intr-o reactie mul mai ferma din partea liderului de tineretin vedera indreptarii situatiei.

In speranta ca acest incident nu va schimbat parerea despre ceea ce incercam sa construim la serile de tineret va multumim pentru intelegere si speram sa ne urmariti sau sa ne vizitati in continuare.

Cu deosebita consideratie,

Marius Ciocan,

Usi Inchise

by Florin Gabor (aka G.), Scotia

  Am primit un mesaj de inceput de an de la un bun prieten de-al nostru, Florin Gabor.

 Eram acasa intr-o seara si-mi cautam portofelul prin casa dar nu-l gaseam. Aveam nevoie de card ca-mi cumparam ceva de pe net dar nu-mi gaseam portofelul. Pana la urma mi-am amintit ca l-am lasat in masina. Trebuia sa ma duc sa-l iau din masina numai ca afara turna cu galeata si batea un vant nebun de tot. M-am incaltat si gata sa ies pe usa mi-am propus sa fug asa de repede ca nici o picatura de ploaie n-o sa fie pe mine. Am deschis usa si am luat-o la fuga, pana la capatul casei, la dreapta printre gard si peretele casei, am luat coltul dupa gard si repede la masina. Mi-am pipait buzunarele si: ah, nu pot sa cred, am uitat cheia... Dupa ce am dat din cap de vre-o doua ori, repede fuga-napoi sa-mi iau cheia: de la masina pana la caputul gardului, roata dupa gard, printre peretele casei si gard, coltul la stanga prin fata casei si repede pana la usa. Mi-am luat cheile si inapoi iarasi: repede pana la capatul casei, la dreapta printre gard si peretele casei, ia coltul dupa gard si repede pana la masina, apas pe buton si tocmai am incuiat masina in loc s-o deschid. Pana la urma mi-am luat portofelul din masina si m-am intors repede in casa dar am fost asa de ud ca a trebuit sa-mi schimb hainele.